1 - Scrisoare adresată lui Traian Băsescu (6 mai 2006)
2 - A Doua Epistolă către Traian Băsescu (25 mai 2006)
3 - A Trea (şi Ultima) Epistolă către Traian Băsescu (14 octombrie 2006)
      Anunt : încheierea “corespondenţei” cu T. Basescu (23 noiembrie 2006)



A. S. Credeam că A Doua Epistolă a mea către Traian Băsescu va fi ultima că, în cele din urmă, îmi va răspunde.

M-am înşelat: Traian Băsescu nu a răspuns. Iat-o pe a Treia:



D-lui Traian Băsescu

Preşedintele României

Palatul Cotroceni

Bucureşti

Paris, 14 octombrie 2006


Domnule Traian Băsescu,


În urmă cu şase luni V. Tismăneanu m-a contactat, invitîndu-mă să particip la o Comisie ce avea să studieze “binefacerile” comunismului căzut pe capul Românilor, începînd din 28 iunie 1940. O făcea, afirma el, cu asentimentul preşedintelui Traian Băsescu, iniţiatorul Comisiei. După ce am acceptat propunerea, el m-a asigurat că în câteva ore consilierul prezidenţial Săftoiu îmi va telefona pentru a stabili condiţiile colaborării mele - V. Tismăneanu le comunicase preşedintelui Băsescu iar acesta fusese de acord cu ele:

- restituirea - fără a face vreo cerere - a drepturilor cetăţeneşti care îmi fuseseră luate de Ceauşescu în 1977;

- repunerea în toate drepturile furate, mie şi membrilor familiei mele (documente de la CSNAS arată că guvernul Ceauşescu, într-un “Plan de măsuri”, propunea retragerea cetăţeniei încă pe când mă aflam pe solul României, adică înainte de 20 noiembrie 1977): cetăţenia română, dreptul de a publica în editurile şi în presa din România - în care nu m-am putut exprima din martie 1970 până în ianuarie 1990 (total: 20 ani); nici din 1997 în urma acţiunilor “colegiale” ale foştilor prieteni deveniţi turiferari ai lui I. Iliescu, ai lui E. Constantinescu (total general: 30 ani de interdicţie); în fine, aştept de la statul român reparaţiile morale si materiale cuvenite, ca unul care a luptat pe faţă - şi a fost întemniţat - pentru… drepturile omului în România dinainte de 22 decembrie 1989 fix, taman când vitejii şi fidelii colaboratori ai Securităţii au devenit posesori de certificate de revoluţionari anticomunişti!

Consilierul Săftoiu nu s-a manifestat. Nici preşedintele Băsescu - din contra: acesta şi-a dat binecuvântarea pentru alcătuirea Comisiei destinată să cerceteze crimele comunismului, eliminîndu-mă, pentru a pune în loc notorii “rezistenţi(doar)-prin-cultură”, profund analfabeţi în materie de Istorie a României.

La începutul lunii septembrie acest an, câţiva prieteni (Dan Culcer, Ovidiu Nimigean, Flori Stănescu, Mircea Stănescu, Liviu Ioan Stoiciu) la iniţiativa lui Valerian Stan au redactat şi difuzat instituţiilor, presei, intelectualilor un Apel pentru repunerea mea şi a familiei mele în drepturile furate de regimul comunist.

Se vede însă că trecuse prea puţin timp de la asasinarea Ceauşescului (abia 17 ani!) pentru a spera în abolirea ceauşismului. În condiţii nedemne de un stat care bate la poarta Europei: boicot, blocaj din partea presei scrise şi audiovizuale, bănuim: ca urmare a directivelor primite de la Puterea Politică din România al cărei suprem reprezentant sunteţi - au aderat la acest Apel peste 300 persoane. Şi cu toate că textul, cu lista semnatarilor periodic completată, a fost trimis la toate instituţiile de stat şi de partid (aşa!), până azi nu a fost primit un singur răspuns scris!

Pe căi ocolite - şi orale, de parcă am fi o naţie de analfabeţi etern folclorizaţi - prietenii mei şi cu mine beneficiem de sfaturi prieteneşti (dar anonime, doar suntem urmaşii în linie dreaptă ai lui Farfuridi!): un tovarăş tânăr “de la Externe” a dat asigurarea că “acolo, sus, nimeni nu se va ocupa de «problema Goma»”; un nu mai puţin tovarăş-tânăr (ai zice că, după 1989 românii se nasc gata-utecizaţi) a telefonat “din partea Ministerului Justiţiei, oferind şi dânsul din partea casii o indicaţie preţioasă aceasta:

«Pentru obţinerea cetăţeniei române, domnu’ Goma să facă cerère (aşa accentuează securiştii), dânsu’ cu mâna lui, precum şi fiecare membru al familiei…”- de unde concluzia că to’ar’şu’de la Justiţie (!) nu citise ce scria acolo, în textul Apelului - sau: primise directive să dea un astfel de răspuns echivalent cu o trimitere la plimbare (căci noi avem alte treburi - măi tovarăşi!).

Cum să nu aibă alte treburi măi-tovarăşii utecişti - foşti, prezenţi, viitori? Doar ei conduc destinele României, ţară mult mai a mea decât a lor, profitorii, hoitarii, decendenţi ai vechii nomenklaturi, alcătuind actuala elită a drojdiei, băştinoasă.

Chiar dacă ceea ce am făcut nu am făcut pentru a primi răsplată, iată că ţări vecine, cu nefericit destin asemănător pricinuit de ocupaţia rusească, apoi de piteştizare a întregului Lagăr Sovietic, au găsit de multă vreme prilejuri de cinstire a persoanei şi a faptelor mele:

- Ungaria, pentru solidarizarea, ca student, la Revoluţia Maghiară din 1956;

- Cehoslovacia, pentru solidarizarea cu Charta 77;

- Polonia, pentru solidarizarea cu spiritul Solidarnosc;

- Basarabia, pentru că… m-am născut acolo şi pentru că am scris mereu-mereu despre acolo: a fost botezat gimnaziul din satul natal cu numele părinţilor mei, primii învăţători-apostoli acolo - şi cu al meu. Pentru analfabetul secureţo-utecisticel care a avut neruşinarea să afirme că pământenii Ţării Moldovei vorbesc… “light rumanian”, o întrebare nevinovată: unde se va fi născut mutantul? În Coreea de Nord? În Vietnamul (tot) de Nord? Cine i-a fost mamă: masa de şedinţă a organizaţiei de bază? - fiindcă tată nu a avut, numai bunic: nemuritorul Stalin.

Doar Rusia Eternă şi România Mare (să fie consultat procurorul Eduard Ilie) m-ar vrea mort: ca să nu mai pot deschide gura şi să-i “înjur” pe ei - cei extrem de vii şi care lucrează din greu la propăşirea ţărişoarei, nu gândesc, Doamne-fereşte!

Paranteză: în iulie 1981 preşedintele Franţei Mitterrand, prin ministrul Culturii, Jack Lang mi-a propus a face parte din “tripleta” încetăţenită în cadru festiv. Am mulţumit, am declinat, explicînd: mai bine român fără cetăţenie, refugiat politic în Franţa, decât cetăţean francez, în acelaşi paner cu Julio Cortàzar şi cu Milan Kundera. Să nu fiu întrebat de ce: în niciun caz din gelozie: scriitorii nu pot fi geloşi decât pe Dumnezeu: Cortàzar şi Kundera nu erau, apoi contemporani fiindu-mi, îi judecam total: omul şi opera.


Prin prezenta îi anunţ pe toţi născuţii gata-utecizaţi care, din 1989 se prefac a conduce România “pe calea democraţiei”:

Nu voi cere niciodată să primesc cetăţenia pe care doar Dumnezeu mi-o poate lua (iertare: a mai fost unul: Ceauşescu - veti fi auzit ce-a păţit…), eu, ca şi membrii familiei mele fiind români prin naştere. Tot eu să fac cerere? Atunci când guvernanţii comunişti mi-au luat cetăţenia a fost cumva… la cererea mea? O cerère ţapănă, “conform legii”, corect timbrată?

Nu am cerşit un favor (pentru care să fac cerère), ci am anunţat că este timpul - 17 ani! - să mi se restituie drepturile civile, morale, materiale pe care Statul Român mi le-a furat în 1977-78.


În continuarea acţiunii mele de reintrare în drepturi, un memoriu mult mai cuprinzător va fi înaintat instanţelor care controlează respectarea angajamentelor României, condiţie a acceptării depline în Comunitatea Europeană.

Nu de alta, dar să afle şi occidentalii până unde au ajuns cu adevărat “reformele” în România - inclusiv (aş zice: mai ales) cele privindu-l pe om, începînd cu elementarele drepturi-ale-omului cărora mi-am închinat viaţa. Apoi România semnifică 30 milioane de… oameni (fireşte, cu cei abandonaţi Rusiei şi Ucrainei cu tot cu tezaurul şi cu pământurile noastre, moştenite de la înaintaşii noştri), nu doar kilowaţi, kilotone, kilometri - ca în plin comunism cantitativ(ist).

Deasemeni voi ataşa o copie după această scrisoare adresată Domniei Voastre, Domnule Preşedinte al României.

Vă salută

Paul Goma


1 - Scrisoare adresată lui Traian Băsescu (6 mai 2006)
2 - A Doua Epistolă către Traian Băsescu (25 mai 2006)
3 - A Trea (şi Ultima) Epistolă către Traian Băsescu (14 octombrie 2006)
      Anunt : încheierea “corespondenţei” cu T. Basescu (23 noiembrie 2006)



Valid HTML 4.01 Transitional Valid CSS!