1 - Scrisoare adresată lui Traian Băsescu (6 mai 2006)
2 - A Doua Epistolă către Traian Băsescu (25 mai 2006)
3 - A Trea (şi Ultima) Epistolă către Traian Băsescu (14 octombrie 2006)
      Anunt : încheierea “corespondenţei” cu T. Basescu (23 noiembrie 2006)




A Doua Epistolă către Traian Băsescu 


Paris 25 mai 2006


Domnule Preşedinte,


Dacă aveţi intenţia să reactivaţi Comisia prezidenţială pentru cercetarea Crimelor Comunismului în România, chiar dacă vă veţi gândi să faceţi apel şi la mine, vă sugerez să mă lăsaţi de-o parte : hârtia de muşte V. Tismăneanu a funcţionat o singură dată.

Însă chiar de departe, chiar ne-cetăţean român, însă român, îmi îngădui să (re)propun următoarele : 

Programul de cercetare a faptelor şi a persoanelor implicate în instaurarea şi perpetuarea terorii comuniste în România să pornească :

- cel mai târziu de la 28 iunie 1940 - pentru motivul evident oricărui alfabetizat, anume :

Basarabia, Bucovina, Ţinutul Herţa, în configuraţia lor naturală, adevărată, au fost, rămân pământuri româneşti, fac parte din Istoria-Geografia Românilor, în ciuda “istoriei” scrise de ruşi, impusă nouă de slugile lor, Rollerii vechi şi noi, cerută azi de “istorici” aserviţitori ca Marius Oprea. Urgia bolşevico-asiată abătută la 28 iunie 1940 asupra noastră, a oamenilor, cetăţeni români şi a pământurilor noastre româneşti ne dă dreptul, din punctul de vedere al adevărului istoric, să începem studierea cel mai târziu din acel moment şi în acele locuri…;

Sub guvernarea Domniilor Voastre, altfel români de-ai noştri, din popor, s-a înfiinţat Institutul de studiere a Holocaustului : prin el au fost impuse programe şcolare şi manuale tratînd, la capitolul “istoria României”, numai suferinţele minoritarilor evrei pe o durată de 5 ani, dar nu şi suferinţele majoritarilor neevrei, de peste 60 ani, ce continuă şi în momentul de faţă prin legi, ordonanţe, şantaje, ameninţări cu “antisemitizarea”.

Atrag atenţia guvernanţilor - care nu sunt doar ignoranţi în materie de Istorie Contemporană a României (precum “istoricii” mariusopreşti), dar refuză cu îndârjire orice adevăr istoric care i-ar delegitima, demasca, arăta a fi ce sunt : continuatori ai politicii dinainte de decembrie 1989. Dacă aceşti români ar fi avut câteva noţiuni de “istorie a României”, ar fi aflat măcar în ceasul al 24-lea : Agresiunile bolşevico-ruseşti prin cei mai fanatici “revoluţionari” : evreii, au început în 1917, odată cu “Revoluţia din Octombrie”, şi au vizat integritatea statului român, prin acţiuni teroriste în Basarabia, prin contestaţii internaţionale şi interne ale drepturilor României de a fi România.

Descronologizatorii evrei de teapa lui I. Ehrenburg şi V. Grossman, în Cartea Neagră, (1945) întâi şi-au făcut mâna de falsificatori emeriţi inventînd “Marele Pogrom de la Chişinău”, atribuit indigenilor moldoveni (care nici nu aveau voie să intre în oraşul ruso-evreiesc) şi nu Doamne-fereşte adevăraţilor vinovaţi : ocupanţii-colonizatori ruşi, cu tot cu cazacii lor (de mirare că evangheliştii mincinoşi nu au dat vina pe… “jandarmii români”, ca Wiesel, când a pretins că aceştia îi arestaseră pe evrei şi îi trimiseseră la Auschwitz în aprilie 1944 din Sighetul ocupat de Unguri încă din septembrie 1940). Apoi, ajungînd la evenimentele din timpul celui de al Doilea Război Mondial, pur şi simplu au inversat ordinea lor, efectul devenind cauză - şi viceversa : 

Momentul 28 iunie 1940 (năvălirea Armatei Roşii în Basarabia şi în Bucovina de Nord, când prea mulţi minoritari evrei i-au umilit, i-au martirizat pe majoritarii români, militari în retragere, civili încercînd să fugă de Raiul Bolşevic) a fost justificat prin faptul că… după un an, în Momentul 22 iunie 1941 românii îi masacraseră pe evreii din Basarabia şi din Bucovina şi îi deportaseră în Transnistria! Bine-bine, evreii au o cu totul altă percepţie a timpului decât ne-evreii, însă credeam că fiind vorba de evrei trăitori în Europa… Ne înşelam : Rusia nu fusese nicicând în Europa, ne-o spusese în urmă cu trei secole moldoveanul Dimitrie Cantemir, acum un secol basarabeanul C. Stere, un cunoscător pe pielea sa a barbariei asiate ruseşti.

De la o vreme, excedaţi, Românii se întreabă :

«Ce ţară-i asta ? De ce se mai cheamă România ? Cine o conduce ? Ordinele cui sunt executate ? Până ieri eram “ghidaţi” cu nagaica de ruşi. Acum ne explică - ne fac şi desene - americanii şi israelienii ce/cum să mergem, pe unde să ne scărpinăm şi pe unde să nu ne, deloc, în virtutea abject-corectitudinii; caralìii băştinoşi ne obligă în numele recenţilor stăpâni să acceptăm găzduirea închisorilor secrete care lor le-ar cauza/dăuna (pe la onoarea lor şi cinci kile de mastică), iar dacă ezităm - necum să refuzăm! - devenim, negreşit : “trădători de patrie”, “antisemţi”». 

Românii, slugi din negura veacurilor, s-au obişnuit să-şi asume, nu doar propriile păcate, ci şi porcăriile asupritorilor… Dacă ţinem să intrăm în Europa (ei ne-au băgat şi în NATO, cu Caraman în fruntea Securităţii intacte), atunci să ne închinăm la singurul Dumnezeu : Holocaustul, de care toţi românii (şi cei care se vor naşte începînd de mâine) sunt vinovaţi, pentru care trebuie să plătească în dolari sunători - şi nu, doamne-fereşte Holocaustul ale cărei victime am fost şi suntem noi, românii, de 60 ani. Călăii noştri, senini, nu se recunosc responsabili, ba au neruşinarea să ne arunce în obraz adevărul lor mincinos, că am fi fost victimele “comunismului naţionalist al lui Ceauşescu” - şi se propun-impun ei (R. Ioanid, V. Tismăneanu, Shafir, A. Florian, H. Zalis) să scrie istoria suferinţelor noastre. Iar boii de români, analfabeţi (dacă nu cunosc istorie elementară), nu au replică : Ceauşescu venise la putere în 1965, după douăzeci de ani de comunism curat-sovietic, “internaţionalist” (purtat încoace pe tancurile cu stea roşie de Bătrânul Tismăneanu, de fraţii Oigenstein-Răutu : Leonte şi Mihail).


Domnule Preşedinte,

Mulţi, prea mulţi pentru un popor bun, drept, au fost guvernanţii români care, din ignoranţă, din interes (interesul ţinîndu-le loc de etică) au abandonat, au cedat, au vândut Basarabia. Se observă că actualii continuă, voioşi, tradiţia vânzării de frate.

Noi, basarabenii, noi, bucovinenii nu am uitat faptele rele ale lor, nedreptăţile faţă de noi, români eterni nedreptăţiţi de români.

Nu-i vom uita în veac pe Iliescu, Roman, Pleşu, Geoană, pe Constantinescu, Ciorbea, Zoe Petre, pe Năstase, pe Tăriceanu, pe Ungureanu, pe Băsescu. Fiindcă noi avem memorie ; noi trăim istoria în fiecare clipă a prezentului cu carnea şi o consemnăm cu sângele nostru. Şi va rămâne. Nu vor fi uitaţi în veac uitătorii-vânzătorii noştri mioriţoşi. Fiii, nepoţii, strănepoţii vor afla de la semnele lăsate de noi că cinstiţii, veneraţii lor înaintaşi fuseseră nişte inşi fără opinii, fără coloană vertebrală, fără mândrie, oameni de nimica - mai grav : vânzători de fraţi - pe treizeci de dolari.


Domnule Preşedinte,

Programul - dacă nu va fi abandonat la sugestia-diriguitoare a americanilor şi a israelienilor - dacă nu-l concepe-dirijează nici R. Ioanid, nici V. Tismăneanu, nici măcar Oişteanu! - va trebui… 

- …să nu se oprească, suspect de nedrept, la 22 decembrie 1989, ci să continuie, firesc până azi, 2006, fiindcă :

După 22 decembrie 1989 comunismul a fost prelungit, cu ukaz de la Moscova de tovarăşii tovarăşului I. Iliescu prin Teroare, Crimă, Dezinformare (citeşte : rescrierea istoriei, după metoda Roller Bis), în perfectă Impunitate, agravînd, prin războiul civil numit “mineriade”, agonia nefericitei noastre ţări. Democraţia neosovietică botezată rapid… “tranziţie” a azvârlit oamenilor, ca la câini, două firimituri : dreptul de expresie şi dreptul de a călători, de rest (“restul” fiind Tezaurul Naţional, cel care a făcut din securişti, din activişti, din turnători de cea mai joasă speţă : supraţoape milionare, chiar miliardare…) s-a ocupat acelaşi Sinistru Aparat, cu nume schimbat, ajutat de auxiliariatul “intelectual” : Scriitori, mulţi dintre ei consideraţi buni, anticomunişti, treziţi peste noapte gazetari, animatori de dezbateri, mediatori, au (de)format, au ameţit-minţit “opinia publică”, prin etichete noi lipite gherlelor vechi ca : “fosta Securitate”, ca : “agenţi de poliţie”, aşa le zicea A. Cornea criminalilor cu epoleţii pe dinlăuntrul uniformei ; i-au onorabilizat pe aceşti nemernici după canonul lui N. Manolescu intervievîndu-l pe Iliescu imediat după Mineriada Sângeroasă când i s-a adresat : “omului cu o mare”; numindu-i pe martirizatorii noştri : “domnu’ general” (Pleşiţă, Caraman fiind domnii), “domnu’ Brucan” (în guriţa Gabrielei Adameşteanu), “domnule Măgureanu” (în a lui Liiceanu, cel care a pierdut ocazia să-l decreteze şi pe ăsta arheu-al-naţiei); până şi morţii erau domnìţi de către directorii de opinie : “domnu’ Gheorghiu-Dej”, “domnu’ Drăghici”…Dacă ar mai fi fost în viaţă tovarăşele clasice, am fi auzit-citit, întru simetrie : “Doamna Ana Pauker”, “Doamna Gizela Vass”, “Doamna Suzana Gâdea”, “Doamna Elena Ceauşescu”, domni-ficată cu mult înainte de 1989 de către păuneştii de curte şi sabinibălaşii de atenanse.

Acesta este normalul program, în timp, în spaţiu şi el nu poate fi limitat, amputat, în ciuda diktatelor din afara României şi împotriva intereselor României, fără riscul de a produce o “istorie” dublu-rollerizată, de Recentul Minister al Adevărului orwellian de la Bucureşti.


În privinţa persoanei mele, reamintesc ceea ce dealtfel ştiţi foarte bine :

- din 1977, când am părăsit România, soţia, fiul şi cu mine trăim în Franţa ca refugiaţi politici. În 17 ani de la “revoluţie” guvernanţii bucureştioţi, ocupaţi până peste cap cu distribuirea printre cumnate şi soacre şi nepoate pubere a certificatelor de revoluţionare neînfricate, nu ne-au restituit - cu scuze, desigur - cetăţenia română furată, pentru… “trădare de patrie”.

În septembrie acest an statutul nostru nu va împiedeca Integrarea României în EU ; însă cu siguranţă nu va împiedeca nici întrebarea-mirare ironică a integratorilor : 

«O ţară care vrea să intre în UE mai are - la 17 ani după Marea Revoluţie de la Bucureşti! - refugiaţi politic ? »

Vă sugerez să răspundeţi ce v-au suflat (ră)suflătorii : 

«Cine : Goma ? Dar Goma e un antisemit fioros! - depune mărturie sub jurământ N. Manolescu, fost antisemit, devenit antisemitizator emerit, dovadă : ca răsplată pentru vigilenţa-i trează a căpătat ambasadoriatul României la UNESCO».

Va salută antisemitul refugiat politic în… Franţa.

Paul Goma



1 - Scrisoare adresată lui Traian Băsescu (6 mai 2006)
2 - A Doua Epistolă către Traian Băsescu (25 mai 2006)
3 - A Trea (şi Ultima) Epistolă către Traian Băsescu (14 octombrie 2006)
      Anunt : încheierea “corespondenţei” cu T. Basescu (23 noiembrie 2006)




Valid HTML 4.01 Transitional Valid CSS!