1 - Scrisoare adresată lui Traian Băsescu (6 mai 2006)
2 - A Doua Epistolă către Traian Băsescu (25 mai 2006)
3 - A Trea (şi Ultima) Epistolă către Traian Băsescu (14 octombrie 2006)
      Anunţ : încheierea “corespondenţei” cu T. Basescu (23 noiembrie 2006)

ANUNT

încheierea “corespondenţei” cu T. Basescu

Paris, 22 noiembrie 2006

Am trimis la Bruxelles, în traducere franceză, şi “răspunsul” primit de la Preşedintele României (vezi-l în documentul ataşat), pentru a se aseza în dosar alături de luminosul “răspuns” al Ministrului Justiţiei trimis anterior - precum si comentariul următor:

Scrisoarea mea (a treia!) către preşedintele Traian Băsescu, depusă la Paris, în 14 oct. a fost înregistrată de “Adm. prezidenţială” sub nr. 33665 din 17 X 2006 şi începea prin a reaminti:

“(…) în urmă cu şase luni V. Tismăneanu m-a contactat, invitîndu-mă să particip la o Comisie ce avea să studieze “binefacerile” comunismului căzut pe capul Românilor, începînd din 28 iunie 1940. O făcea, afirma el, cu asentimentul preşedintelui Traian Băsescu, initiatorul Comisiei. După ce am acceptat propunerea, el m-a asigurat că în câteva ore consilierul prezidenţial Săftoiu îmi va telefona pentru a stabili condiţiile colaborării mele - V. Tismăneanu le comunicase preşedintelui Băsescu iar acesta fusese de acord cu ele:

- restituirea - fără a face vreo cerere - a drepturilor cetăţeneşti luate de Ceauşescu în 1977;

- repunerea în toate drepturile furate, mie şi membrilor familiei mele (documente de la CSNAS arată că ministrul de Interne Coman, într-un “Plan de măsuri”, propunea retragerea cetăţeniei încă pe când mă aflam pe solul României, adică înainte de 20 noiembrie 1977): cetăţenia română, dreptul de a publica în editurile şi în presa din România - în care nu m-am putut exprima din martie 1970 până în ianuarie 1990 (total: 20 ani); nici după 1997 în urma acţiunilor “colegiale” ale foştilor prieteni deveniţi turiferari ai lui I.Iliescu, ai lui E.Constantinescu (total general: 30 ani de interdicţie); în fine, aştept de la statul român reparaţiile morale si materiale cuvenite, ca unul care a luptat pe faţă - şi a fost întemniţat - pentru… drepturile omului în România dinainte de 22 decembrie 1989 fix, taman când vitejii şi fidelii colaboratori ai Securităţii au devenit posesori de certificate de revoluţionari anticomunişti!(…)”

La cele trei scrisori ale mele adresate preşedintelui României Traian Basescu, Domnia Sa mi-a răspuns în 7.11.06; dar nu direct: misiva a poposit la Ambasada română de la Paris, de acolo a fost reexpediată spre domiciliul meu parizian în 16.11.06, pentru ca, în sfârşit, să-mi parvină prin poştă, la… 20 noiembrie 2006 (sic). 

Atrag atenţia asupra ultimului pasaj al scrisorii prezidenţiale unde stă scris:

“Situaţia pe care o prezentaţi în scrisori poate fi deblocată printr-o adresă către Ministerul Justiţiei şi parcurgerea unei proceduri simple”.

Şi, imediat:

“Voi semnala personal cazul dv. Guvernului, asigurîndu-vă de întregul meu sprijin…”

De unde se înţelege ca Preşedintele nu era informat că Ministrul Justiţiei mă… informase: cetăţenia nu-mi fusese luată, nici vorbă, o am în continuare (nu fusese vorba doar de cetăţenie…) şi îmi sugerează, senin să mă adresez… “Ministerului Justiţiei [pentru] parcurgerea unei proceduri simple”!

În limba română curentă astfel de “rezolvări” chiar la nivel înalt, intră sub semnul: Trimitere de la Ana la Caiafa.

Pentru limpezirea “simplelor proceduri”, Valerian Stan, înarmat cu o împuternicire legalizată din partea mea s-a adresat, la 8 nov. a.c. Directorului Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale: 

“…va rog sa fiţi de acord să se cerceteze şi să mi se comunice dacă în arhivele gestionate de către Direcţia Dvs există un Decret al Consiliului de Stat prin care scriitorului Paul Goma, opozant al regimului comunist din România, i-a fost retrasă cetăţenia română. Acest Decret, în legătura cu a cărei existenţă sunt indicii serioase, a putut fi adoptat în perioada noiembrie 1977-decembrie 1989. (…) În situatia în care Decretul va fi identificat, solicit o fotocopie a sa, certificată pentru autentificare. În eventualitatea ca asemenea Decrete nu se află în gestiunea D.A.N.I.C., solicit să mi se precizeze instituţia căreia va trebui sa ma adresez in continuare”.

Ei bine, această nevinovată şi inutilă cerere, fiindcă nu eu trebuia să caut documentele, depusă, repet, în 8 noiembrie, azi, în 22 noiembrie 2006… nu mai este de găsit! S-a volatilizat! 

În România “post-revoluţionară” astfel de disfuncţiuni au devenit regulă : solicitantul rămâne mereu la cheremul monstrului numit, în continuare, Aparat-de-stat-si-de-partid:

Ca si documentele de la Securitate, promise de aproape două decenii - dar translate unităţii militare avînd nume de cod CSNAS, unde au fost pelinizate tot de către “lucrători” dintre călăi şi nu dintre victime; ca şi documentele din Arhiva Uniunii Scriitorilor, fie “rătăcite”, fie distruse de mâna poetului revoluţionar Dinescu (vorbesc în cunoştinţă de cauză: hârtia prin care fusesem exclus din Uniunea Scriitorilor pe când mă aflam arestat, în aprilie 1977, nu a mai fost găsită în 2002 de către Stejărel Olaru, împuternicitul meu), drept care foştii rezistenţi-prin-cultură, ajunşi în fruntea bucatelor pentru meritele-deosebite în “opoziţia anticomunistă” - ca N.Manolescu, Blandiana, îsi îngăduie să afirme, cu seninătate că… nu fusesem exclus! Susţinea Monica Macovei altceva când afirma că… am, în continuare, cetătenia română? 

Am fost obligat să accept: pe meleagurile mioritice se practică - la nivel de stat - dispariţia: dispar documente, dispar chiar şi cererile de a consulta Arhivele!

Unde? Bineînţeles, înapoi, în hrubele Securităţii! - nu am folosit diversiunea : “fosta Securitate”, invenţie diversionistă a securiştilor eterni, ca şi “poliţie politică”… 

România - ţară şi a mea, nu doar a lui Iliescu, Măgureanu, Constantinescu, Băsescu, Tăriceanu, Ungureanu - vrea să fie acceptată în Europa, însă fără a îndeplini si cerinţele-reguli privitoare la drepturile omului. Tovarăşii noştri de veacuri îsi imaginează că Europa este un fel de NATO - în care fusese băgată la grămadă de către americanii în căutare de “terenuri” pentru închisori secrete, livrate la cheie, cu tot cu cadrele specializate în tortură. 

Ei îşi spun că din moment ce marii criminali: Dej, Groza, Pauker, Chişinevschi, Răutu, Nicolski, Maromet, Goiciu, Crăciun, Enoiu, Drăghici, Ceauşescu, Brucan - şi încă mulţi, mulţi alţii au… decedat, ei au rămas curaţi ca lacrima în faţa nefericiţilor compatrioţi, deci pot să “intre” (în Europa, se înţelege) cu tot cu Iliescu, Roman, Caraman, Pleşită, Voican - zburdînd liberi şi ferici; cu trupeţi ca Merce, Voiculescu-Felix, C. V. Tudor, senatori si dipotati; cu tâlhari-criminali ca Pacepa, Turcu spălaţi la fântână, de sânge, onorabilizaţi - dimpreună cu întreaga liotă de securişti, miliţişti, activişti persecutori ai românilor până în 22 decembrie 1989, din 23, tot decembrie, deveniţi - ca prin miracol! - prosperi oameni de afaceri, jefuitori de cadavre şi ai Avuţiei Naţionale, precum şi - vai - oameni politici… 

La o astfel de politică, astfel de “oameni”.

Acest mesaj este ultimul pe care îl adresez Autorităţilor de la Bucureşti, cele care, de aproape 30 ani, îmi interzic, mie, intrarea în România, ţara mea - ele, care azi-mâine vor intra în Europa - pe care o vor jumuli cu talentu-le consumat, după care îşi vor face cu ochiul: 

«Şi pe ăştia i-am tras în pept!»

După o gafă ca cea cu Vosganian, să se aştepte la alte surprize neplăcute.

Paul Goma

1 - Scrisoare adresată lui Traian Băsescu (6 mai 2006)
2 - A Doua Epistolă către Traian Băsescu (25 mai 2006)
3 - A Trea (şi Ultima) Epistolă către Traian Băsescu (14 octombrie 2006)
      Anunt : încheierea “corespondenţei” cu T. Basescu (23 noiembrie 2006)